Primul antrenament, pe www.unjurnalist.blogspot.com

E aproape 8 dimineata. Am ajuns cu o seara inainte la Sibiu si inca nu m-am acomodat cu racoarea data ce cele 9 grade Celsius din termometru. La Bucuresti erau 30...
Pasesc in incinta bazei sportive "Mecanica" si piciorul mi se afunda instantaneu intr-un amestec de iarba si namol. Nu apuc sa ma enervez prea tare pentru ca in fata, pe terenul de antrenament, ii vad pe cei care isi petrec zilnic diminetile in acest fel. "Haideti, perechi de cate doi. Cinci pase cu latul, cinci cu spitul si apoi tot atatea lovituri cu capul din saritura si de pe loc", se auzea vocea antrenorului juniorilor B1 de la clubul Interstar Sibiu, Caius Bara. Copiii ascultau si executau. Doar atat.
Sunt peste 20 de copii la antrenament. Toti sunt uzi leoarca dupa cazaturile prin baltile ce nu pot fi nicicum evitate. Au 15 ani. Unii si mai putin...
Am luat o distanta de aproximativ 20 metri si apoi am inceput sa-i urmaresc pe fiecare in parte. Instantaneu, privirea mi-a fost atrasa de portar. Mircea, caci acesta este numele sau, plonja in mocirla. Mingea uda si plina de noroi ii mai aluneca din mana insa el nu se lasa deloc: se arunca mereu. "Prinde mingea aia...nu o mai baga in poarta...haide, saaari...".
Apoi s-au auzit cuvintele pe care le asteptau cu totii: "treceti fiecare pe postul lui si haideti la joc!". M-am apropiat iar Caius a venit langa mine. Mandru de elevii sai imi explica ce mai are de lucrat cu fiecare in parte. Se vede ca ii place ceea ce face. Mocirla in care ne afundam nu-i dadea mari batai de cap..."haide, stange acolo...alearga Luci, alearga". Mi-l arata cu mandrie pe unul dintre copiii din teren. "El e Lucian Condrea, juniorul de la lotul national. Vezi cu cata pasiune alearga? Si are doar 14 ani!"
Apoi se aude fluierul ce a semnificat finalul antrenamentului. Epuizati, scolarii nu mai au puterea nici sa glumeasca. "Toata lumea la vestiare, la dusuri!" Intre timp, locul pe terenul de antrenament a fost luat de o alta grupa a clubului.
Soarele a inceput sa ma incalzeasca. Unul cate unul, copiii s-au imbracat si au plecat spre casa. Acum e vacanta insa peste o saptamana de la antrenament unii se vor trezii direct pe bancile scolii.
Il vad pe portar. Pe Mircea. Are doar 15 ani insa e mai inalt decat mine. Mi-a placut ce am vazut pe teren si de aceea am tinut sa il felicit. Ii spun ca nu inteleg cum se poate arunca asa in mocirla... "nu e asa greu. Mai ales pentru ca imi place! Uite, am numai taieturi pe picioare de la iarba si noroi insa acum nu mai simt nimic", a replicat cel care peste doua zile avea sa apere cu succes poarta juniorilor A in campionatul republican. In acea partida, Mircea a fost cu 3 ani mai mic decat adversarii sai...
Antrenamentul s-a incheiat. Tricourile au fost spalate si acum sunt asezate la soare, la uscat. Pentru ca maine va urma cu siguranta o noua zi de sarituri, alergari...
PS: performantele la care ajung acesti copii pot fi considerate exceptionale tinand cont de conditiile de antrenament. In ultimii ani autoritatile locale din Sibiu nu au miscat un deget pentru a spijini dezvoltarea fotbalului juvenil. Cu toate acestea, la FC Interstar Sibiu se antreneaza zilnic aproximativ 300 de copii. Acesta este raspunsul pe care sportul il ofera ca varianta impotriva intereselor marunte, personale si de moment.